Metoda a fost elaborată la începutul anilor 1970 de Dora Kunz şi Dolores Krieger, infirmiere şi profesoare la Universitatea New York.
Atingerea terapeutică este o apropiere care aminteşte de vechea practică de poziţionare a mâinilor, fără conotaţii religioase. Este vorba probabil de una dintre apropierile energetice cel mai studiate şi documentate pe plan ştiinţific. Diferite studii au demonstrat eficacitatea sa în reducerea anxietăţii, durerii, a efectelor neplăcute postoperatorii şi ale chimioterapiei. Metodă este aprobată de numeroase asociaţii profesionale din lume fiind aplicată în multe spitale din 75 ţări. Atingerea terapeutică nu implică întotdeauna atingerea directă.
Cel mai frecvent practicantul tehnicii îşi ţine mâinile la 10 cm de corpul pacientului care rămâne îmbrăcat. O şedinţă durează între 10 şi 30 min şi se derulează în mod normal în 5 etape:
- Concentrarea celui care intervine
- Cu ajutorul mâinilor evaluează natura câmpului energetic al receptorului
- Efectuează un balans-măturare prin mişcări largi ale mâinilor pentru eliminarea acumulărilor energetice
- Rearmonizează câmpul energetic proiectând gânduri, sunete sau culori
- La sfârşit reevaluează calitatea câmpului energetic.
Practicanţii acestei tehnici afirma că trupul, spiritul şi emoţiile fac parte dintr-un câmp energetic complex şi dinamic propriu fiecărei persoane care ar fi de natură cuantică. Dacă acest câmp este în armonie exprima starea de sănătate; perturbarea lui înseamnă boala.
Atingerea terapeutică permite prin transferul de energie reechilibrarea câmpului energetic şi promovarea sănătăţii. Contestatarii metodei susţin că prezenţa unui “câmp energetic” n-a fost niciodată probata ştiinţific, iar beneficiile ei nu trebuie atribuite decât unui răspuns psihologic pozitiv sau efectului placebo. Pentru a susţine controversa, teoreticienii metodei susţin că o componentă esenţială a tratamentului ar fi calitatea concentrării, intenţia şi compasiunea celui care intervine, acestea fiind dificil de evaluat clinic.
Prin marea sa simplitate, tehnica de bază se poate învăţa în general în câte 8 ore; practicienii profesionişti participa la ateliere de perfecţionare şi practică sub supravegherea unui mentor.
Principalele aplicaţii terapeutice ale tehnicii menţionate sunt:
- Scăderea anxietăţii
- Ameliorarea stării generale a bolnavilor de cancer
- Ameliorarea durerilor postoperatorii sau a tratamentelor dureroase la pacienţii spitalizaţi
- Ameliorarea durerilor din artrite şi osteoartrite
- Reducerea simptomatologiei la bolnavii cu dementa Alzheimer
Alte posibile indicaţii:
- Ameliorarea cefaleei
- Favorizarea cicatrizării plăgilor
- Tratarea anemiei
- Ameliorarea durerilor cronice
-
Ameliorarea simptomelor de fibro mialgie