Bodymassage Reflexology and Healing

Ceaiul şi toate variaţiile de ortografie şi pronunţie din lume provin dintr-o singură sursă: ‘Te’ înseamnă „Ceai” în dialectul chinezesc Amoy. Cuvântul mandarin pentru ceai, ‘cha’, a creat de asemenea, câteva derivaţii. Portughezii, pe de altă parte, au păstrat denumirea cantoniana CHA, folosită pâna astazi în multe ţari, printre care si în limba română. Tarile vest europene, între care şi olandezii care au promovat ceaiul, au folosit denumirea TAY care, derivată în propriile limbi, a ajuns: TEE, TEA, etc. Se spune că ceaiul trezeşte duhul bun şi dă gânduri înţelepte. El împrospătează spiritul, iar dacă eşti demoralizat, îţi va da curaj. În mintea noastră, termenul de ceai este asociat pe de o parte unei senzaţii de linişte şi confort, iar pe de altă parte cu întrebuinţarea sa ca mijloc terapeutic. Pentru asiatici însă, ceaiul reprezintă un bun cultural, un adevărat panaceu. Acest lucru este pe deplin valabil mai ales în cazul ceaiului verde.

Cunoscut in Japonia si in China de mii de ani, a cucerit mapamondul, fiind, in clipa de fata, bautura cea mai consumata de pe pamant. Nu degeaba! Legenda spune ca undeva, peste mari si tari, la poalele celor mai inalti munti ai lumii, traia imparatul chinez Shen Nung. Era un carmuitor inteligent si viteaz, dar foarte iute la manie, daca ii erau incalcate poruncile. Si mai avea o particularitate pe care toti supusii sai o stiau: era obsedat de igiena. Pana si apa pe care o bea era fiarta inainte, pentru ca nu cumva sa se contamineze. Intr-o seara, insa, vantul dinspre miazazi i-a jucat o festa, aducand in camera sa cateva frunze care au ajuns chiar in cana cu apa fierbinte pe care urma sa o bea. Servitorul care uitase fereastra deschisa, galben de frica, s-a grabit sa ia cana, dar era prea tarziu, pentru ca imparatul deja o dusese la gura.

Presopunctura este un procedeu terapeutic ce nu necesită neapărat instrumente ajutătoare, poate fi învăţată uşor şi practicată oriunde, simplu, repede şi fără efecte secundare. În China şi în Japonia, presopunctura ocupa un loc important în asistenta medicală acordată populaţiei. Se considera că presopunctura este "mama" acupuncturii.
Totuşi, avem suficiente motive să credem că presopunctura s-a dezvoltat şi perfecţionat alături de acupunctură, folosind multe dintre principiile teoretice şi practice ale acesteia, dobândite de-a lungul secolelor. Presopunctura este mai puţin dureroasă spre deosebire de acupunctură, deoarece ea nu foloseşte ace.

Presopunctura se realizează prin aplicarea unei presiuni alternante în unele dintre punctele de acupunctură. Diferenţa constă în faptul că sunt folosite numai acele puncte care sunt superficiale sau foarte aproape de suprafaţă.